Cand primesti vestea ca cineva drag a murit intr-o alta tara, timpul capata o forma ciudata. Pe de o parte, fiecare ora devine apasatoare, pentru ca vrei sa il aduci acasa cat mai repede, pe de alta parte, trebuie sa te ocupi de acte, sa contactezi diverse institutii, ai nevoie de traduceri, programari si decizii pe care nu ti-ai imaginat niciodata ca va trebui sa le iei.
Realist vorbind, repatrierea unui decedat dintr-o tara europeana in Romania dureaza, de obicei, intre 2 si 7 zile lucratoare (daca decesul a survenit din cauze naturale), actele sunt eliberate rapid, familia ofera documentele necesare, iar transportul se face rutier dintr-o tara relativ apropiata. In cazuri mai simple, in Ungaria, Austria, Germania, Italia de nord sau Franta procesul poate fi finalizat in 48-96 de ore.
In cazuri cum ar fi decesul investigat de politie, lipsa unor acte, autopsia obligatorie, decesul in spital fara apartinatori prezenti, sarbatorile legale sau transportul aerian cu formalitati suplimentare, durata poate ajunge la 7-14 zile sau chiar mai mult.
La nivel european nu exista o singura procedura identica pentru toate statele. Portalul oficial Your Europe precizeaza ca fiecare tara din UE aplica propriile reguli pentru raportarea, inregistrarea decesului si repatrierea corpului neinsufletit intr-o alta tara.
De ce nu exista un termen fix?
Ministerul Afacerilor Externe arata ca, atunci cand un cetatean roman decedeaza in strainatate, decesul trebuie inregistrat la autoritatile locale, iar inregistrarea la ambasada sau consulatul Romaniei permite eliberarea unui certificat de deces romanesc. Tot MAE mentioneaza ca familia poate apela la autoritatile consulare pentru indrumare in astfel de situatii.
Diferenta dintre repatrierea in 3 zile si una in 10 zile apare, de cele mai multe ori, in aceasta zona administrativa. Daca medicul elibereaza rapid constatarea decesului, primaria sau oficiul de stare civila local emite certificatul fara intarziere, iar consulatul poate procesa documentele in timp util, lucrurile se misca repede.
Daca insa decesul a avut loc in conditii neclare, intr-un accident, la locul de munca, intr-un spatiu public sau fara martori, autoritatile pot dispune ancheta sau autopsie. In acel moment, familia nu mai controleaza calendarul. Trupul nu poate fi repatriat pana cand autoritatea competenta nu permite eliberarea lui.
Durata medie, in functie de situatie
Pentru un deces natural, survenit intr-un spital sau intr-o locuinta, cu documente clare si fara ancheta, te poti astepta la o durata de aproximativ 2-5 zile lucratoare si include obtinerea certificatului de deces local, pregatirea documentelor de transport, imbalsamarea, sigilarea sicriului si deplasarea catre Romania. Daca repatrierea se face dintr-o tara apropiata (Austria, Ungaria, Bulgaria, Grecia sau Germania), transportul rutier poate fi organizat mai rapid, uneori chiar imediat dupa finalizarea documentelor.
Pentru tari mai departate (Spania, Portugalia, Irlanda, Marea Britanie, Suedia, Norvegia sau Finlanda), durata poate fi mai mare, nu pentru ca actele ar fi neaparat mai complicate, ci pentru ca distanta adauga timp. Un transport rutier din Spania sau Portugalia pana in Romania poate dura 2-4 zile doar ca deplasare, in functie de localitatea de plecare, traseu, opriri, conditii meteo si formalitati. Daca se alege transportul aerian timpul de drum se reduce, dar apar alte formalitati: programarea zborului cargo, acceptul companiei aeriene, ambalarea sicriului conform regulilor aeroportuare si coordonarea cu firma funerara din Romania.
Pentru decese investigate, durata este greu de estimat. Poate fi vorba despre cateva zile in plus sau despre saptamani, mai ales daca autoritatile judiciare trebuie sa stabileasca exact cauza mortii. Este una dintre situatiile in care cel mai util lucru pe care il poti face este sa desemnezi rapid o firma de repatriere decedati cu experienta in tara respectiva, pentru ca aceasta stie unde se solicita actele si cum se comunica eficient cu institutiile locale.
Ce acte influenteaza cel mai mult durata?
Primul document important este certificatul de deces emis de autoritatea locala din tara in care persoana a murit. Fara acesta nu se poate merge mai departe. In functie de tara, acesta poate fi eliberat de primarie, registru civil, autoritate locala sau institutie echivalenta. Uneori, familia trebuie sa prezinte actul de identitate al decedatului, certificatul de nastere, certificatul de casatorie sau alte documente care confirma identitatea si starea civila.
Apoi sunt documentele funerare propriu-zise. De regula, pentru repatriere sunt necesare certificatul de deces, documentul de imbalsamare sau conservare, autorizatia de transport funerar international, dovada sigilarii sicriului si pasaportul mortuar, acolo unde este cerut. Pe paginile consulare ale MAE, pasaportul mortuar este prezentat ca document eliberat de consulat atunci cand familia doreste repatrierea trupului neinsufletit si sunt indeplinite conditiile necesare.
Daca intr-un document apare un prenume scris gresit, o litera lipsa, o data de nastere diferita sau o neconcordanta intre actul romanesc si actul emis local, procesul poate fi blocat pana la corectare. In astfel de momente, fiecare institutie cere claritate, pentru ca transportul international al unei persoane decedate este reglementat strict.
Rolul consulatului si al autoritatilor romane
Consulatul nu este, in mod obisnuit, institutia care face transportul si nici nu inlocuieste firma funerara; rolul acestuia este sa ofere asistenta consulara, sa indrume familia, sa poata elibera documente consulare in conditiile legii si sa faciliteze legatura cu autoritatile locale atunci cand situatia o cere.
Trebuie sa stii si ca sprijinul financiar de la statul roman a avut modificari importante. Legea nr. 270/2024 prevedea suportarea de catre statul roman a cheltuielilor de repatriere pentru cetatenii romani decedati in strainatate, la cererea familiei, in limita a 5.000 de euro pentru fiecare persoana decedata. Totusi, aplicarea articolelor principale privind suportarea acestor cheltuieli a fost suspendata pentru anul 2025, iar prin Legea nr. 141/2025 suspendarea este mentionata si pentru anul 2026.
In perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2026, MAE poate utiliza taxele de urgenta pentru plata cheltuielilor de repatriere in cazuri in care familia nu poate suporta costurile si nu exista posibilitatea inhumarii sau incinerarii in statul in care a avut loc decesul.
Transportul rutier vs. cel aerian
Transportul rutier este cel mai des folosit pentru repatrierea din Europa catre Romania, mai ales din tari precum Italia, Germania, Austria, Franta, Belgia, Olanda, Spania sau Cehia. Avantajul este ca firma funerara poate controla mai bine traseul, prelua direct sicriul de la morga sau de la firma locala si il poate aduce pana in localitatea din Romania unde va avea loc inmormantarea. In multe cazuri, transportul rutier este mai previzibil decat cel aerian, chiar daca distanta este mare.
Cat priveste transportul aerian, desi zborul dureaza cateva ore, pregatirea poate dura mai mult – sicriul trebuie sa respecte conditii speciale, compania aeriana trebuie sa accepte transportul, documentele trebuie verificate, iar la sosirea in Romania trebuie sa existe o firma care preia sicriul de la aeroport. Daca exista zboruri putine, aeroportul de plecare este departe de localitatea unde se afla decedatul sau apar intarzieri cargo, transportul aerian poate ajunge sa nu mai fie cea mai scurta optiune.
Ce poate intarzia repatrierea?
Cele mai frecvente intarzieri apar din cauza weekendurilor si sarbatorilor legale. Daca decesul are loc vineri seara, multe institutii nu vor lucra pana luni. In unele tari, oficiile de stare civila au program redus, iar documentele se elibereaza doar in anumite intervale. Apoi, daca este nevoie de traduceri autorizate, apostila sau verificari suplimentare, se mai adauga timp.
O alta intarziere importanta apare atunci cand familia nu are actele decedatului. Daca persoana locuia de mult timp in strainatate, este posibil ca documentele romanesti sa fie expirate, pierdute sau aflate intr-o locuinta la care familia nu are acces imediat. In astfel de cazuri, identificarea se poate face, dar dureaza mai mult. Consulatul si autoritatile locale pot cere informatii suplimentare, iar firma funerara nu poate porni transportul fara dosarul complet.
Mai exista si intarzieri de ordin medical – unele spitale elibereaza corpul doar dupa ce finalizeaza documentele interne, unele morgi au program fix pentru predare. Daca se solicita autopsie, corpul ramane la dispozitia autoritatilor pana la finalizarea examinarii, iar daca decesul a fost cauzat de o boala contagioasa sau exista restrictii sanitare speciale, pot fi impuse conditii suplimentare de manipulare si transport.