Împărțirea de celor trei alimente la pomeni și parastase (colaci, colivă și vin) reprezintă hrana care se oferă pentru sufletul decedatului. Oferind și primind pomană cei îndurerați devin mai liniștiți și mai încrezători că persoana dragă decedată ajunge în Raiul promis și atinge bucuria veșnică.
Generațiile mai tinere se întreabă de ce se oferă de pomană în special aceste alimente și de ce este necesar ca familia persoanei trecute în neființă să le ducă la biserică (sau ca preotul să le slujească) înainte de a le oferi celor veniți la înmormântare.
Coliva – cum se prepară și de ce se împarte la pomană și parastas?
Cuvântul colivă are originea în limba greacă şi se traduce prin prăjitură sau dulciuri, și se prepară din grâu sau arpacaş (care poate fi din mei, orz sau grău) în care se adaugă zahăr, miere și alte ingrediente aromate (lămâie, esență de rom) pentru a-i oferi un gust plăcut.
Coliva reprezintă un simbol pentru trupul celui trecut în neființă, iar legănarea și ținerea împreună de colivă în timp ce se cântă Veșnica pomenire evidențiază comuniunea sufletească cu cei decedați
Coliva a devenit folosită în practica bisericii după ce Sfantul Teodor Tiron a săvârșit minunea la 50 de ani de la trecerea în neființă, în timpul domniei împăratului Iulian Apostatul (361-363). Acesta a vrut să-i înjosească pe creștini și a poruncit guvernatorului orașului Constantinopol ca în prima săptămână a Postului Mare să stropească alimentele din piețe cu sângele jertfit idolilor.
Însă Sfântul Teodor îi apare în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului (360-370) și îl avertizează, sfătuindu-l să le spună creștinilor să nu cumpere nimic din piață, ci să consume grâu fiert cu miere (coliva).
Coliva se prepară din grâu pentru că bobul de grâu a fost dat de Mântuitorul şi de Sf. Apostol Pavel, ca simbol al învierii morţilor. Semnificația este următoarea: grâul pentru a încolţi, pentru a crește și a aduce roade, trebuie seamănat sub brazda de pământ unde putrezește, tot aşa şi trupul omului se îngroapă în pamânt pentru a putrezi şi apoi pentru a învia întru viață veșnică.
Pentru prepararea colivei sunt necesare aceste ingrediente:
- grâu din comerț (arpacaș)
- zahăr
- coajă de lămâie
- miez de nucă
- esență de rom/vanilie
Ingredientele se fierb, se amestecă apoi și la final se poate decora coliva cu zahăr pudră, pesmet, cacao sau alte decoruri cu gust dulce. Coliva este un preparat de post și poate fi preparată oricând în timpul anului.
Când se face coliva?
Coliva se prepară pentru parastasele cu termene de pomenire: la 40 de zile, 3 luni, 6 și 9 luni, precum și la un an de la deces, apoi în fiecare an, până la 7 ani. De asemenea, se obișnuiște să se prepare colivă inclusiv când sunt sâmbetele morților înscrise în calendar. O dată cu coliva se oferă colaci sau pâine, vin și lumânări, care simbolizează Trupul, Sângele și Lumina lui Hristos.
Ce simbolizează colacii?
Pe lângă colivă, la bisercă se aduc inclusiv colaci. Cuvântul Colac provine din ebraică (challah) care se traduce prin pâine dospită și face referire la forma rotundă a acestuia. Colacii se prepară din făină de grâu și au cam aceeași semficație precum coliva. Forma de cerc a colacului reprezintă continuitatea, legătura de iubire neîntreruptă dintre cei vii și cei dragi trecuți în neființă. Colacul reprezintă și trecerea omului prin viaţă, închiderea unui ciclu și semnifică un pod către lumea de dincolo.
Vinul- simbolul învierii și al vieții veșnice
Alături de colivă şi colac, la parastas se folosește şi vin, pe care preotul îl varsă în cruce peste mormânt şi peste colivă. Întrebuințarea vinului a rămas din vechile practici romane legate de cultul morţilor, numite libaţiuni, care se referă la spălări sau stropiri.
În practica creştină vinul devine simbol al aromelor și uleiurilor cu care a fost uns trupul lui Hristos după moarte.
Vinul şi pâinea sunt elemente din care se prepară Sfânta Împărtăşanie. Iar turnarea acestora pe pământ sau peste trupul celui decedat devine simbol al dobândirii vieţii veşnice pe care o înlesnește împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos. La înmormântare, peste acest vin se adaugă untdelemn, ca simbol al curăţirii de păcate.
Lumânările și tămâia la pomeni și parastase- simbol al luminii și jertfei
Lumina lumânărilor semnifică bucuria, lumina și viața, precum și jertfa adusă Domnului.
Tămâia, prin fumul și mirosul degajat conferă o atmosferă de cucernicie și purificare necesare actului de slujire a lui Dumnezeu. Aceasta reprezintă și o ofrandă, un simbol al rugăciunii și al faptelor bune. Aprinderea și arderea tămâiei se face utilizând cărbune special.
Moartea unei persoane apropiate, rudă sau prieten, aduce multă tristețe, iar prin respectarea anumitor tradiții în cadrul ceremoniei de înmormântare, familia devine mai liniștită că cel plecat dobândește pacea și viața veșnică. Împărțirea de alimente celor nevoiași după încheierea pomenii este o practică des întâlnită, realizată tot pentru sufletul celui răposat. A oferi pomană devine o acțiune de binefacere și o întoarcere către semeni în acele clipe grele.
