Un articol despre obiceiul de imbalsamare din vremuri stravechi si pana la tehnicile moderne utilizate in prezent.
Imbalsamarea reprezinta un procedeu de conservare a defunctului, respectiv o procedura de tratare a trupului celui trecut in nefiinta pentru preveniriea proceselor inevitabile de putrefactie.
Istoria spune ca obiceiul imbalsamarii isi are originile in Egipt, unde egiptenii au inceput sa practice acest obicei dupa ce au descoperit o serie de corpuri perfect conservate in nisipul desertului. In timp, nisipul uscat din desert a ferit corpul decedat de actiunea aerului si a umezelii, impiedicand in acest fel descompunerea naturala. Imbalsamarea mortilor la egipteni avea de a face in mare parte si cu diverse motivatii religioase.
Corpul persoanei decedate urma sa fie folosit pentru eternitate, dupa readucerea la viata, de aceea i se si acorda o importanata deosebita. In realitate nu exista nici o consemnare scrisa despre modalitatea in care decurgea procesul de imbalsamare, cu exceptia scrierilor lui Herodot. Cu toate acestea in scrierile acestuia, procedura descrisa de Herodot nu semana cu cea a egiptenilor, procedura utilizata de acestia de imbalsamare ramanand o necunoscuta pana in prezent.
Procedeul de imbalsamare din Egiptul Antic depindea atat de pozitia sociala cat si de cea economica a persoanei decedate si era format din urmatoarele etape:
- Primul pas in reprezenta extragerea creierului prin nari, cu ajutorul unor instrumente specifice;
- Urma apoi tratarea craniului cu diverse substante;
- Apoi extragerea organelor interne, facand exceptie inima si rinichii. In acest pas este necesar a se efectua o incizie in corp, ceea ce pe atunci era considerat a fi un pacat. Dar, pentru ca trebuia facuta egiptenii alegeau un taietor care fugea imediat ce facea incizia deoarece era considerat a fi blestemat si lovit cu pietre pentru asa zisa crima a sa.
- Cavitatea abdominala era golita, spalata, apoi umpluta cu smirna macinata, cu scortisoara si alte mirodenii, exceptie facand tamaia, dupa care era cusuta;
- Corpul era pus apoi sa se usuce intr-o baie de natron pentru un timp de 70 de zile;
- Corpul decedat era spalat si infasurat in panza de in ce a fost in prealabil impregnata cu rasina, dupa care era depus intr-un sarcofag de lemn.
Cat despre partea de crestinism, nu exista nici in Noul Testament, nici in Vechiul testament mentiuni referitoare la interzicerea imbalsamarii.
Singura mentiune de acest gen este cea a lui Iacov, dar nu este una dezaprobatoare. Evreii din antichitate nu au practicat obiceiul imbalsamarii concluzie ce a rezultat in urma analizei amanuntite a mormintelor din Palestina. In ceea ce priveste dogma crestina, imbalsamarea nu este interzisa si nu trebuie privita cu ingrijorare dorinta membrilor familiei de a o efectua.
In realitate aceasta este benefica, deoarece aceasta permite trecerea unui timp mai mare intre deces si inmormantare, timp ce poate fi folosit de rudele la distanta sa poata ajunge pentru a-si lua ramas bun de la persoana decedata.
Procedeul de imbalsamare in prezent dureaza doar cateva ore si se desfasoara astfel:
- Se spala corpul cu o solutie dezinfectanta;
- Se pozitioneaza membrele pentru atenuarea efectului rigor mortis;
- Sangele este scurs din corp prin artere si vene care sunt umplute apoi cu solutia de imbalsamare, care este reprezentat prin o combinatie de formaldehida, etanol, fenol, metanol si vopsea pentru simularea culorii pielii;
- Pentru imbalsamarea cavitatii abdominale seva executa o mica incizie in apropierea buricului si cu ajutorul unui instrument de drenaj, vor fi golite organele interne de continutul gazos si lichid; apoi este pompata substanta de imbalsamare dupa care se inchide incizia prin coasere.
Dupa ce a fost finalizata procedura imbalsamarii, corpul decedatului este pregatit pentru cosmetica mortuara, servicii efectuate cu profesionalism de firmele de servicii funerare.
Acest procedeu se practica inca din antichitate avand scopul a opri procesul bacteriologic natural pe o perioada determinata de timp care incepe la câteva ore dupa moarte. Acest proces poate fi intarziat in mod considerabil daca persoana care executa imbalsamarea executa corect procedurile aferente. Scopul imbalsamarii se rezuma la trei obiective si anume: sa mentina cât mai bine infatisarea corpului, sa se intarzie putrefactia si sa se protejeze cadavrul de insecte.
De asemenea, imbalsamarea, efectuata imediat dupa deces, ofera familiei indoliate posibilitatea de a fi cat mai mult timp langa persoana pierduta.
Imbalsamarea se efectueaza din diverse motive: este recomandata prin lege, pentru a elimina bacteriile si microbii din organism si pentru a mentine aspectul persoanei decedate pentru o perioada mai indelungata de timp.
Imbalsamarea este un serviciu funerar obligatoriu prin lege deoarece fara acesta nu se poate efectua transportul funerar, nu se poate depune decedatul la capela sau la biserica si nici nu se poate incinera, daca este cazul. Aceasta procedura este necesara si trebuie facuta numai de personal calificat, care in urma efectuarii acestui procedeu va elibera certificatul de imbalsamare.
Procedura de imbalsamare nu este in contradictie cu reiligia crestina, in acest sens familia nu trebuie sa isi faca probleme din punct de vedere religios atunci cand legislatia locala cere ca trupul sa fie imbalsamat sau daca membrii familiei doresc acest lucru.
Astazi, imbalsamarea se efectueaza de regula in cateva zeci de minute, prin introducerea unei solutii de imbalsamare in artere si vene si in cavitatea abdominala. In decursul anilor au aparut si au fost utilizate tot felul de solutii, cel mai mult utilizandu-se formaldehida.
Toate operatiunile de imbalsamare sunt efectuate conform normelor de medicina existente. Daca exista anumite motive, precum cele de natura financiara, imbalsamarea se poate efectua si la domiciliul decedatului.
Exista si cazuri in care imbalsamarea este nepermisa cum ar fi atunci cand persoana in cauza a suferit de boli contagioase ce pot prezenta un pericol pentru personalul desemnat sa efectueze aceasta procedura. Din aceasta cauza exista obligativitatea obtinerii avizului pentru imbalsamare, pentru orice persoana decedata, aviz ce se obtine de la Directia de Sanatate Publica din judetul de domiciliu al persoanei decedate.
Realizarea imbalsamarii este obligatorie atunci cand se va expune sicriul cu trupul neinsufletit in locuri publice precum casele funerare si capele, in cazul transportului in vederea inhumarii pe distante mai mari de 30 kilometri de la locul in care s-a ivit decesul sau daca exista cazuri in care decesul a survenit in afara unitatilor sanitare si atunci se impune imbalsamarea ca masura de profilaxie si reducere a riscului biologic.
Pe langa avizul de imbalsamare emis de catre Directia de Sanatate Publica, familia persoanei decedate trebuie sa incheie cu firma de servicii funerare un contract in care se va mentiona acordul sau impotrivirea realizarii procedeului de imbalsamare a persoanei decedate.
Imbalsamarea este un proces extrem de important avand in vedere ca este recomandat si reglementat prin lege, fiind un serviciu funerar cu caracter obligatoriu pentru persoanele decedate ale caror corpuri neinsufletite vor fi depuse la capele.
Procedeul de imbalsamare este practicat nu doar din motive strict medicale ci este si un serviciu funerar care ii ofera familiei indoliate posibilitatea de a petrece cat mai mult timp cu persoana draga pierduta, sub o infatisare decenta.
