Sa aflam ce este moartea si cum este vazuta din punct de vedere al religiei crestine.
Moartea este considerata a fi un fenomen natural ce presupune stingerea vietii si descompunerea trupului prin intoarcerea lui in pamant. Prin despartirea sufletului de trup, viata omului nu se stinge, existenta lui nu inceteaza, ci continua pe un alt plan care nu este supus experientei noastre de fiinte alcatuite din trup material si suflet.
Sfanta Scriptura ne spune ca prin moarte, trupul se intoarce in pamantul din care a fost alcatuit, iar sufletul se intoarce la Dumnezeu de la care provine. Moartea nu este in definitiv decat o odihna, o calatorie, o trecere de la o stare nedesavarsita la o stare desavarsita.
Din punctul de vedere al invataturii crestine, omul traieste pe pamant in „moarte spirituala” atata timp cat sta prin necredinta departe de Dumnezeu. Daca moartea spirituala se perpetueaza pana la sfarsitul vietii pamantesti, ea poate deveni moarte vesnica, adica despartire definitiva de Dumnezeu. Biserica se roaga neincetat, in fiecare Liturghie euharistica, pentru izbavirea tuturor atat de moartea spirituala, cat si de moartea vesnica.
In traditia ortodoxa, moartea nu este infricosatoare.
Pentru cei cu adevarat credinciosi, moartea este chiar familiala. Sfantul Vasile cel Mare spune ca gandul la moarte este adevarata filozofie. De asemenea Parintii duhovnicesti ne indeamna sa meditam mereu la moarte pentru ca gandul la moarte ne impiedica sa pacatuim. In Biserica Ortodoxa, Traditia pomenirii celor adormiti este foarte dezvoltata tocmai datorita credintei puternice in nemurire si a iubirii care ne uneste unii cu altii si pe toti cu Hristos si care este mai tare decat moartea.
Dumnezeu ne va judeca dupa starea sufleteasca in care ne aflam in momentul mortii sau al despartirii sufletului de trup, stare care rezuma toata viata petrecuta pe pamant. Criteriul judecatii particulare, ca si al judecatii universale, este iubirea exprimata in fapte concrete fata de semenii nostri. La judecata din urma, Dumnezeu ne va judeca si dupa urmarile faptelor savarsite in viata, care influenteaza, in bine sau in rau, toata istoria, pana la sfarsitul ei. Sfanta Scriptura ne spune ca „Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca si de aceea Biserica se roaga pentru mantuirea tuturor celor adormiti”.
Biserica Ortodoxa pretuieste tot atat de mult trupul omului ca si sufletul sau. De aceea trupurile celor adormiti nu se ard, ci se pun in sicriu si in mormant cu fata spre rasarit intru asteptarea celei de-a doua veniri a lui Hristos. Ele sunt deci o dovada incontestabila a continuarii vietii dupa despartirea sufletului de trup.
Cultul mortilor incepe odata cu trecerea la Domnul a credinciosului cand trupul lui este spalat, imbracat in haine de sarbatoare si pus in sicriu in atmosfera de rugaciune.
Timp de trei zile este tinut in casa pentru ca rudeniile si cunoscutii sa-l viziteze pentru ultima data si sa-si i-a ramas bun pentru o despartire de mai lunga durata. In tot acest timp se citesc Psalmi si alte texte din Sfanta Scriptura sau diferite rugaciuni.
Preotul este prezent la casa mortului inca de la punerea trupului in sicriu.
A treia zi, sicriul este purtat in procesiune la biserica unde se face slujba inmormantarii si apoi condus la groapa. La 9 si la 40 de zile dupa inmormantare se fac rugaciuni speciale pentru pomenirea celui adormit. De asemenea la sase luni si apoi in fiecare an in ziua trecerii lui la Domnul. Fiecare sambata (sambata, Hristos a petrecut cu trupul in mormant) este dedicata amintirii si pomenirii mortilor. Pomenirea lor este impreunata de asemenea cu acte de caritate.
In concluzie putem spune ca desi moartea omului apare ca o realitate naturala, totusi din punctul de vedere al credintei ea este cel mai nenatural fenomen. Moartea ca despartire de Dumnezeu, izvorul vietii, a fost desfiintata de Hristos prin moartea si invierea Sa.
In Hristos, moartea devine Pasti, adica trecere la plenitudinea vietii.
De aceea moartea nu-l sperie pe cel credincios caci el are constiinta ca prin despartirea sufletului de trup viata sa se desavarseste in comuniune deplina cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu sfintii si cu toti cei ce i-au placut lui Dumnezeu.
