Momentul de tristețe când o persoană dragă pleacă din această lume vine și o responsabilitatea foarte mare, mai ales dacă trebuie să vă ocupați atât de organizarea înmormântării cât și a pomenilor. Cu toate că este un eveniment foarte trist și sentimentele sunt copleșitoare, respectarea tradițiilor și a obiceiurilor este o sarcină necesară.
Ce este parastasul
Potrivit credinţei creştine, parastasul reprezintă slujba făcută în memoria celor decedați. Din acest motiv, nu dăm uitării pe cei adormiţi nici după înmormântarea lor, ne rugăm şi mijlocim pentru odihna şi pentru iertarea păcatelor lor. Cuvantul parastas provine din grecescul „parastasis”, care înseamnă a sta în rând cu cineva, a sta alături de cineva, a mijloci pentru cineva şi semnifică rugăciune de mijlocire la Dumnezeu pentru sufletele celor care nu mai sunt printre noi
Când sunt soroacele pentru pomenirea morților și ce reprezintă
Primul parastas sau prima pomenire coincide cu pomana care se face în ziua înmormântării. Acesta este primul soroc, la 3 zile după moarte, în cinstea Sfintei Treimi şi a Învierii din morţi a Mântuitorului în cea de-a treia zi.
La 9 zile după deces se face pomenire pentru ca cel adormit să fie așezat de Dumnezeu cu cele nouă cete îngereşti sau cu cele nouă cete ale sfinţilor şi, în amintirea ceasului al nouălea, când, înainte de a muri pe Cruce, Mântuitorul a făgăduit tâlharului raiul pe care ne rugăm să-l moştenească şi morţii noştri.
La 40 de zile (sau şase săptămâni), în amintirea Înălţării la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile după Înviere, pentru ca tot aşa să se înalţe şi sufletul răposatului la cer
La 3, 6 şi 9 luni, spre slava Sfintei Treimi, în care răposatul a crezut. Toate aceste termene sunt derivate ale numărului trei, care desemnează prin excelenţă cele trei persoane al Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
La un an, după exemplul creştinilor din vechime care în fiecare an prăznuiau ziua morţii martirilor şi a sfinţilor, ca zi de naştere a lor pentru viaţa de dincolo. Aceasta era, de fapt, ziua de naştere în Împărăţia cerurilor.
În fiecare an, până la şapte ani (numărul şapte, potrivit credinței creștine, exprimă perfecţiunea şi sfinţenia, amintind şi de cele şapte zile ale creaţiei lumii).
Anual, în sâmbetele morţilor (sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt numită popular Moșii de Vară, sâmbăta dinaintea duminicii lăsatului de sec de carne Moșii de Iarnă şi în unele zone, Moșii de toamnă între 26 octombrie şi 8 noiembrie, dar și de Moșii de Florii sau Sâmbăta lui Lazăr și Schimbarea la Față a Domnului și Probejania).
De reținut este faptul că, soroacele nu se fac în orice zi a săptămânii, ci mai ales marţea, joia şi sâmbăta.
De asemenea, pentru a nu greşi în privinţa pregătirilor pentru pomeniri, este indicat este să se întrebe preotul, mai ales că trebuie stabilită o dată şi o oră pentru slujba de pomenire. Credința creștină a desemnat aceste zile de pomenire ca momente de vie şi profundă comuniune cu cei plecați dintre noi. Ele trebuie respectate şi cultivate, căci prin aceasta întreţinem vii cultul morţilor şi pomenirea lor.
Când nu se face pomenirea morților și ce reprezintă
Amintirea celor plecați dintre noi este menținută de cei familie și prieteni prin pomeniri și rugăciuni. Biserica Ortodoxă a stabilit soroacele de pomenire a celor adormiți conform unor evenimente importante, dar există totuși și perioade în care NU se fac parastase.
- Duminicile de peste an, pentru că acestea sunt dedicate bucuriei Învierii Domnului și nu sunt zile triste
- Perioada dintre Nașterea Domnului și Botezul Domnului (20 decembrie – 07 ianuarie)
- Perioada dintre Învierea Domnului și Sărbătoarea Rusaliilor, niciodată înainte de ziua de Duminica Tomei (următoarea după Paști) și în Ziua Înălțării, când se pomenesc, de asemenea, cei adormiți și eroii
- La praznicele împărătești și la sărbătorile mari, adică cele 13 sărbători închinate Domnului și Maicii Domnului
- Sfintele Paști
- 8 septembrie, Nașterea Maicii Domnului
- 14 septembrie, Înălțarea Sfintei Cruci
- 21 noiembrie, Intrarea Maicii Domnului în Biserică
- 25 decembrie, Nașterea Domnului (Crăciunul)
- 6 ianuarie, Epifania, Botezul Domnului
- 2 februarie, Întâmpinarea Domnului
- 25 martie, Bunavestire
- Duminica Intrării Domnului în Ierusalim (Duminica Floriilor)
- Patruzeci de zile după Paști, Înălțarea Domnului
- Cincizeci de zile după Paști, Pogorârea Duhului Sfânt
- 6 august, Schimbarea la Față
- 15 august, Adormirea Maicii Domnului
- În timpul Postului Mare nu se oficiază parastase în zilele de rând (luni, marți, miercuri, vineri), deoarece în aceste zile nu se săvârșește Sfânta Liturghie obișnuită sau deplină
Tradiții care preced pomenirea
În urma trecerii în neființă a unei persoane, familia îndoliată merge și anunță preotul parohiei.
Preotul poate oferi informații și aduce un plus de liniște pentru ca familia îndurerată să depășească cu mai multă pace evenimentul trist.
În acele momente se poate apela și la firme care oferă servicii funerare pentru a obține un pachet complet cu cele necesare înmormântării.
Biserica poate pune la dispoziție anumite obiectele conform datinei, care vor ajuta la călăuzirea decedatului pe mai departe. Preotul este cel care stabilește slujbele de pomenire, precum și data și ora înmormântării.
Clopotarul bisericii este responsabil cu tragerea clopotelor, chemând astfel la rugăciune, pentru pomenirea persoanei decedate și pentru iertarea păcatelor acesteia.
Iată care sunt pașii conform datinei care trebuie respectați înainte de pomenire:
- Trupul celui decedat este spălat cu apă curată, simbolistica amintind de apa cu care a fost botezat.
- Trupul este apoi îmbrăcat cu haine noi și curate, având semnificația veșmintelor în care va învia la ziua judecății.
- Trupul este depus în sicriu, cu privirea spre răsărit, reprezentând locul din care va veni Hristos atunci când va avea loc învierea.
- La ușa de la intrarea în casă se pune o pânză neagră, care marchează doliul, iar aceasta se menține pânăse face pomenirea de 40 de zile.
- Până la prima pomenire, adică până când are loc înmormântarea, în loc de salutul obișnuit se folosesc expresii precum: Dumnezeu să-l/s-o ierte!
- Pentru rudele apropiate ale răposatului este recomandat purtarea unei panglici neagre, semn de doliu, până la realizarea parastasului de 40 zile.
Cum decurge pomenirea de după înmormântare
Datinile pot varia în funcție de zonă, însă sunt câteva care sunt respectate în toate regiunile din țară. După ce cel decedat a fost dus la cimitir, iar preotul a ținut slujba, familia cheamă la masă pe cei care au participat la înmormântare.
Iată cum decurge pomenirea după înmormântare:
- Toți cei prezenți la masă mănâncă și se roagă pentru sufletul celui decedat, în loc de Mulțumesc se folosește Dumnezeu să primească!
- Atunci când ziua de pomenire este în post, mâncarea servită trebuie să fie gătită de post.
- În timpul mesei este recomandat să nu se râdă, să nu se vorbească jignitor sau zeflemmitor la adresa celui decedat, iar fiecare participant la pomană ar trebui să mânânce moderat, nu ca la nuntă sau alte evenimente de sărbătoare.
- Urările de tip noroc! Sunt înlocuite cu Dumnezeu să-l/s-o ierte!
Cum decurge parastasul de 40 zile
Înainte de parastasul de 40 de zile, se fac pomeniri inclusiv la 3 și 9 zile. Cel de 40 de zile este considerat cel mai important dintre soroacele de pomenire a morților, are simbolistica judecății particulare.
Iată cele trebuincioase pentru parastasul de 40 de zile. Aceste articole trebuie duse la biserică:
- Lumânări
- Colac
- Vin
- Haine ce vor fi date de pomană
O parte din colac este depusă de preot pe icoană, iar bucățele sunt ulterior împărțite rudelor decedatului. Hainele care sunt menite pentru pomană trebuie întâi binecuvântate de către preot.
Pentru pomenirea persoanei decedatăe se oferă de pomană alimente, mâncare gătită sau chiar anumite obiecte de uz casnic. La cimitir familia trebuie să ridica o cruce de piatră. Familiile care aleg să nu facă acest lucru până la parastasul de 40 zile, trebuie să se îngrijească de acest aspect până la pomenirea de 1 an. Pentru pomenirea de un an trebuie aduse următoarele:
- Busuioc
- Tămâie
- Vin
- Apă
- Lumânări
- Colivă
Crucea de lemn este recomandat să fie păstrată la mormânt până când putrezește lemnul, indiferent dacă se mai ridică acea cruce de piatră sau nu.
Parastasul de 6 luni, 1 an și 7 ani
Pomenirea morților la 6 luni, 1 an și 7 urmează anumite reguli. Aceasta se poate face numai după ce preotul ține slujba. Preotul sfințește mâncarea, vizitează mormântul și ține slujba conform datinei. Apoi rudele celui decedat poate chema apropiații la pomană, unde se oferă vin, mâncare dar și lumânări (de la familia îndoliată), pentru a pomeni pe cel sau cea trecut/ă în neființă.
După parastasul de 1 an, familia îndurerată poate renunța la doliu.
Iată care sunt articolele și alimentele necesare pentru realizarea celor 3 parastase:
- Prosoa
- Lumânări
- Pahare și farfurii de unică folosință
- Prescuri
- Colaci
- Coliva
- Vin
Pomenirea care se face urmând tradiția are rolul de a ajuta la iertarea păcatelor celui decedat și la amintirea acestuia până la învierea promisă în scripturi.
