Sa intelegem in detaliu ce este si cat de importanta e slujba de inmormatare la romani.
Slujba se desfasoara in biserica sau in capela si cuprinde o serie de rugaciuni prin care preotul si intreaga comunitate se roaga pentru iertarea pacatelor celui trecut in nefiinta dar si pentru intarirea celor ramasi. In traditia ortodoxa, moartea este perceputa ca un nou inceput, aproape de Dumnezeu, slujba inmormantarii fiind o pregatire a intalnirii cu Divinitatea.
Crestinii trebuie sa isi iubeasca aproapele, sa nu fie dusmanosi si sa faca fapte bune de-a lungul vietii ca sa se poata bucura de apropierea lui Dumnezeu. Slujba inmormantarii este de fapt rugaciune colectiva pentru sufletul celui trecut in nefiinta.
Viata omului, conform Bisericii, nu ia sfarsit odata cu moartea trupului. De aceea, crestinii se roaga pentru cei decedati si le fac pomeniri. De aceea exista numeroase reguli referitor la zilele in care se fac pomeniri precum:
– In ziua inmormantarii, in cinstea Sfintei Treimi si a invierii din morti a Mantuitorului a treia zi,
– La 9 zile dupa moarte, in amintirea ceasului al 9-lea,
– La 40 de zile (sau sase saptamani), in amintirea Inaltarii la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile dupa Inviere,
– La trei, sase si noua luni, in cinstea Sfintei Treimi,
– La 1 an,
– In fiecare an, pana la 7 ani de la data decesului.
Reguli de retinut in vederea pomenirii celui decedat:
– soroacele nu se fac in orice zi a saptamanii, ci martea, joia, cu precadere sambata si pe alocuri duminica.
– dupa pomenirea de 40 de zile, la celelalte parastase se pot trece pe pomelnic si alte persoane decedate.
– parastasul se poate face la biserica, unde nu este nevoie decat de cele strict necesare, adica: coliva, colacul (capetele) si putin vin.
Nu se fac parastase:
– duminicile de peste an;
– in cele douasprezece zile dintre Nasterea si Botezul Domnului;
– de la lasatul secului de carne pana la sambata intai din Postul Mare, sambata Sf. Teodor;
– din sambata Floriilor pana in Duminica Tomii;
– la praznicele imparatesti sau sarbatori mari;
– in timpul Postului Mare, nu se face parastas in zilele de luni, marti, miercuri, joi, vineri, deoarece in aceste zile nu se face Liturghie obisnuita;
– sambata dinaintea duminicii lasatului sec de carne,
– primele 6 sambete din Postul Mare;
– joi in saptamana mare (saptamana dinainte de Sf. Pasti);
– joia Inaltarii Domnului;
– sambata dinaintea Pogorarii Duhului Sfant sau Mosii de vara.
– la sarbatoarea Taierii Capului Sf. Ioan Botezatorul (29 august).
Referitor la darurile care se dau de pomana, se obisnuieste ca, la 40 de zile si un an, sa se dea diferite lucruri si mai ales imbracaminte si incaltaminte, obiecte de uz casnic, farfurii cu mancare, cani, pahare, linguri, furculite, etc. Randuielile bisericesti nu prevad nimic in aceasta privinta si fiecare poate da cat crede de cuviinta, numarul acestora neavand nici o influenta asupra starii sufletesti a celui raposat.
Daca zilele de pomenire coincid cu pomenirea altor raposati, este bine ca slujba sa se faca in comun si nu separat, caci cu cat rugaciunea are caracter colectiv, cu atat este mai puternica. La aceste zile de pomenire individuala a celor raposati, Biserica a stabilit zilele de pomenire generala a mortilor si anume:
In legatura cu aceste zile de pomenire a mortilor, exista grija ca ele sa fie respectate cu sfintenie. Daca ziua de pomenire care intr-o zi in care nu se fac pomeniri de morti, atunci se prefera ca slujba sa se faca inainte. De la pomana, indiferent cand este facuta, nu trebuie sa lipseasca coliva, vin, colac si lumanari.
Toate aceste zile de pomenire, individuala sau colectiva, sunt momente de vie si profunda comuniune cu cei raposati.
Lumanarile folosite la slujbele de inmormantare si de pomenire a mortilor trebuie sa nu fie procurate din comert ori de la persoane particulare, deoarece fabricarea lor se face fara a respecta procesul tehnologic conservat de Biserica.
